Noul pistol românesc ar fi trebuit să fie fabricat la Uzinele 6 Martie Zărneşti. În acelaşi an, 1972, un colonel de la Inspectoratul Judeţean de Securitate Braşov predă la Uzina Mecanică Cugir un singur exemplar de Walther PP ce fusese studiat anterior de braşoveni. Consiliul Securităţii Statului (CSS) alocă astfel dezvoltarea armei exclusiv experimentaţilor armurieri cugireni. Arma era destinată uzului lucrătorilor de la securitate iar modelul copiat, dupa cum vom vedea, potrivit acestui scop.
Pentru acest produs, responsabilul echipei de proiectare a fost ing. Marcu Damian colaborând strâns cu atelierul de prototipuri condus de maistrul Sterca Niculae. Procesul de prototipare şi omologarea s-au desfăşurat în perioada 1972-1974.
În realizarea modelului experimental, ulterior a prototipului, s-au depăşit unele dificultăţi.
Relevând prin măsurare directă cotele realizate (funcţionale) ale unicului Walther PP cal. 7,65mm disponibil, proiectanţii au calculat lanţul dimensional şi au stabilit dimensiunile nominale.
Exemplarul avea o stare avansată de uzură a ţevii şi a camerei cartuşului , cotele relevate fiind orientative.
Este proiectată o ţeavă nouă de lungime 90,5 mm faţă de 98 mm nominali ai PP-ului. PPK are o lungime a ţevii de 83 mm, astfel încât pistolul românesc se va situa între cele 2 variante germane. Ţeava are 4 ghinturi cu înfăsurare pe dreapta obţinute prin frezare cu broşe (şpalere) spre deosebire de PP cu 6 ghinturi cu înfăşurare pe dreapta. Pentru UMC este o alegere judicioasă, pistolul TTC 7,62×25 mm, licenta TT-33, anterior fabricat la Cugir in serie mare, ghintuindu-se tot cu 4 goluri, înfăşurare pe dreapta.
Deosebit de PP sau PPK, interiorul ţevii primeşte acoperire prin cromare dură, o caracteristică a armelor lungi militare ce se fabricau în număr mare la UMC. Această îmbunătăţire a avantajat diversificarea uzului armei, după cum vom vedea.
Continuare pe site-ul Asociației Naționale a Colecționarilor de Arme. Apăsă AICI
