În anii ’80, New York era printre cele mai periculoase orașe din lume. Cinci familii mafiote, originare din Italia ( Lucchese, Genovese, Gambino, Bonano si Colombo), aveau să declare război statului american, recurgând la asasinate, jafuri, trafic de droguri, controlul cazinourilor, sindicatelor, extorcări, deturnări de fonduri. New York-ul ajunsese să fie sub controlul bandelor care înspăimântau populația, iar poliția era neputincioasă. Arestările erau timide și de cele mai multe ori erau prinși infractori mărunți. Anchetele, în mai toate cazurile, se opreau la baza piramidei, pentru că, în lumea mafiei, nimeni nu încalcă Legea Tăcerii, iar cine o face e răpus de gloanțe, atât el, cât și familia sa. Este strategia înspăimântătoare care a făcut Mafia invincibilă sute de ani. Și totuși, o lege avea să schimbe totul, să distrugă din temelii puterea și influența familiilor mafiote, să le confiște averile ilicite, iar pe “capi” să-i bage pentru sute de ani în pușcărie.
LEGEA RICO
RICO, legea împotriva infracţiunilor comise de crima organizată, avea să curețe America de rețelele mafiote. Drumul era însă lung și anevoios. Arestările nu se puteau face în baza unui simplu denunț, era nevoie de probe, de ofițeri sub acoperire, de tehnică de ascultare ambientală. Pentru prima dată, trebuia dovedit că X, care se afla la baza piramidei, avea legături cu Y, iar Y cu Z, omul aflat la vârful piramidei. Astfel, se putea dovedi structura clanului mafiot. Cu alte cuvnte, toată organizația putea fi monitorizată simultan. Agenții FBI începeau să-și dea testul de integritate. Nu aveau de luptat doar cu mafia, ci și cu polițistii corupți, aflați în diferite departamente.
Când legea RICO a intrat în vigoare, orice persoană care avea legătură cu o organizație infracțională putea fi pusă sub acuzare. Teoria era în esență simplă: “Acești oameni nu trebuie urmăriți ca indivizi, ci ca membri ai crimei organizate”. Așadar, legea Rico îi aduce în fața justiției pe toți cei care fac parte dintr-un grup infracțional. Acuzațiile merg de la mită, șantaj, divulgare de informați, distrugere de probe, până la trafic de droguri, proxenetism, evaziune fiscală etc. Mai mult, când acuzațiile împotriva grupării sunt dovedite, tuturor membrilor le sunt confiscate averile, chiar și celor care nu au comis în mod direct respectivele fapte.
Putem învăța de la alții, putem împrumuta legi, avem datoria să luptăm pentru noi, copiii noștri și pentru viitorul României. Suntem în campanie electorală. Poate că unii dintre candidați se vor gândi că, mai presus de promisiuni, e nevoie de siguranță. Dacă avem siguranță, înseamnă că nu o să mai avem nici clanuri, nici corupție, nici mituitori, nici mituiți. Vom avea locuri de muncă sigure, salarii decente, iar tot ce a fost obținut prin mijloace frauduloase va reveni statului român, adică poporului!
