Un film mi-a readus în memorie imaginea ofiţerului român din Primul Război Mondial. E vorba despre cunoscuta ecranizare “Pădurea spânzuraţilor”. În film, personajul principal purta la şold, în tocul caracteristic, un pistol Steyr Hahn. Autor, Ioan Găucan
Pistolul, o inovație a acelor vremuri, a fost achiziționat și de armata română, începând cu anul 1912. Pe partea dreaptă a închizătorului este ştanţată o coroană, deasupra inscripţiei “Md.1912”. Pe partea stângă (în spate) a închizătorului e scris STEYR (1912, 1913 sau 1914). De asemenea, pe partea dreaptă a fremei, deasupra trăgaciului, există un marcaj, aşa numitul Phoenix Românesc. Modelul românesc avea 2 tăieturi pe partea din spate a crosei pentru a putea ataşa un pat de umăr. Un mare număr de pistoale Steyr-Hahn româneşti au fost capturate de austrieci în timpul primului război mondial, prin urmare vor apărea mai târziu în conversia “08” ( 9 mm Luger ) sau/şi cu marcaje Ceheşti de după primul război mondial.
La începerea primului război mondial, Austria s-a găsit în situaţia de a duce mare lipsă de arme individuale. Cum producția lui Roth-Steyr 1907 se terminase, producţia lui Steyr –Hahn s-a dublat. Până la sfârşitul războiului, peste 300 000 pistoale au fost produse. În 1916, chiar şi armata bavareză comandase 10 000 de bucăți, în calibrul 9 parabellum.
După încheierea primului război mondial multe pistoale au fost păstrate în depozite . O dată cu Anschsluss în1938 (unificarea Austriei cu Germania), aproape 60 000 de pistoale Steyr –Hahn au fost recalibrate pentru muniția 9 mm Luger (9×19). Aceste arme pot fi identificate după marcajul “08” pe partea stângă a culatei şi marcajul de waffenamt (vulturul nazist) ștanțat pe frema deasupra trăgaciului. Denumirea oficială germană a fost “9mm P12(o).
Pe larg despre istoria acestui pistol, pe site-ul Asociației Naționale a Colecționarilor de Arme
