În istoria postdecembristă a României au mai fost tentative de infracțiune de omor prin acest mod de operare. Din fericire, au fost toate fără finalitate. Vorbim de un caz singular și afirm cu toată responsabilitatea ca România este o țară sigură. România este o țară sigură și nu vorbim de acțiuni pregătite în serie și așa mai departe, cum am văzut că se încearcă să se spună în spațiul public
O declarație care surprinde pe foarte multă lume! Nu știu exact din ce punct de vedere este România o țară sigură în ziua de astăzi. Din punctul de vedere al dezastrelor din spitalele României pe perioada acestei grele pandemii, din punctul de vedere al corupției generalizate, din punctul de vedere al datoriilor uriașe pe care nu are cine să le platească, din punctul de vedere al migrației masive a forței de muncă în străinătate, din punctul de vedere al slabei calități a învățământului, din punctul de vedere al crimelor care se comit în România, zi de zi, din punctul de vedere al ANAF-ului care pune popriri oamenilor cinstiți, care au o mică afacere, iar pe infractori îi lasă să adune averi?
Indiferența și slaba pregătire a funcționarilor publici care ne conduc astăzi reprezintă o imensă rușine! Nu mă refer la Ministrul de Interne, el e doar un politician căruia i s-a transmis să spună ceva, anume, că suntem o țară sigură, la nici 48 de ore de la un atentat cu bombă. E ceva normal în România să ai parte de consilieri veniți cu “dedicație”. Dincolo de nepotisme, de traficul de inluență, rămâne impregnat în istoria modernă un act criminal, care putea fi prevenit, prin metode informative. Așa au ajuns zeci de județe sub controlul mafiilor de tot felul, pentru că nu mai există ofițeri dedicați muncii sub acoperire, doar se “ascultă la căști” dacă vreun prost mai face greșeala să se laude cu vreo nefăcută la telefon. Infractorii specializați au renunțat de multă vreme să mai folosească aceste mijloace. Lovesc, atacă, neștiuți de nimeni!
Pe interceptări se cheltuiesc doar bani, enorm de mulți bani, iar finalitatea e zero. Așa au ajuns oamenii normali să se teamă și de umbra lor. Au constatat că există infracțiuni, enorm de multe, dar nu mai există infractori. Ce facem? Încotro ne îndreptăm domnilor politicieni, ofițeri, comandanți, procurori, judecători?
