Uneori zâmbesc, de cele mai multe ori simt revoltă, fără să vreau, ochii îmi lăcrimează când prezint știri dramatice, triste, când văd că oamenii sunt lipsiți de orice ajutor, când unii copii se culcă seara flămânzi, când alții au prea multe, când autoritatea statului e călcată în picioare de niște infractori tupeiști. Aș vrea să trec dincolo de ecran, dar îmi este imposibil. Trebuie să-mi păstrez calmul, să duc un jurnal la bun sfârșit. Uneori, am un nod în gât și încerc să maschez acest lucru, nu știu cât de bine îmi iese, deși publicul este cel mai fin psiholog. Apoi, când se dă rolul de final, răsuflu ușurat. Am ieșit din emisie! A mai trecut o zi, am timp să mă gândesc cum aș putea rezolva măcar o problemă din cele prezentate, sigur, prin intermediul muncii de jurnalist!

Tags:
