Cel mai prolific și de succes proiectant de arme a fost fără îndoială John Moses Browning cu aproape 130 de patente înregistrate, de la puștile cu levier fabricate de Winchester, arme cu alice fabricate de compania proprie și pistoalele semiautomate fabricate de Colt și F.N. din Belgia.
Colt fabrică și acum modelul 1911A1 care timp de 74 de ani și-a făcut cu succes datoria. Multe din proiectele sale au fost puse în operă de fabrica belgiană, iar M 35 HP este căutat și acum.
Când un un specialist cu experiență de o viață în pistoale semiautomate a fost întrebat ce pistol și-ar alege dacă ar fi nevoit să dețină numai unul, a răspuns fără să ezite: „Browning Hi Power”!
Pistolul la care ne referim în continuare este versiunea în simplă acțiune și calibrul 9mm Luger (Parabellum). El mai este cunoscut și ca Model 1935, M35, Grande Puissance (francezul pentru „putere mare”) sau mai simplu High Power (HP). Unele țări au denumiri militare speciale pentru acest pistol. Acestea le vom discuta mai târziu, alături de versiunile în dublă acțiune și acțiune rapidă.
Mulți trăgători susțin că HP-ul cu simplă acțiune determină un standard în raport cu care trebuie comparate toate celelalte pistoale semiautomate cu destinație primordial militară (de ordonanță). În afară de faptul că are o nemaipomenită capacitate de foc chiar și pentru vremurile actuale, și-a câștigat și o binemeritată reputație pentru manevrabilitatea de invidiat și caracteristici generale excelente. Este compact, se mânuiește foarte bine și are o precizie suficientă pentru uzul forțelor militare și de poliție. Aceste caracteristici, precum și altele, au determinat mulți trăgători să-l prefere în detrimentul unei întregi pleiade de pistoale semiautomate în calibrul 9mm și cu dublă acțiune și chiar și în detrimentul venerabilului Colt 1911 .45 Auto.
Rădăcinile Hi Power-ului pot fi găsite înapoi, în anii 1920-21. În această perioadă Fabrique Nationale (FN) din Herstal – Belgia, l-a anunțat pe John M. Browning că Ministerul Francez de Război se interesa de un pistol semiautomat de calibrul 9mm Luger cu magazie de capacitate mare. John și fratele său Ed, s-au apucat de lucru în atelierul lor din Odgen, Utah, pentru a proiecta și construi un astfel de pistol. După câteva săptămâni două modele funcționale erau gata, amândouă având încărcătoare bifilare de 15 cartușe.
FN-ul Model 1922 a fost înregistrat de John Browning ca Patent Nr. 1.618.510. Cu toate că patentul a fost depus pe 28 iunie 1923, el nu a intrat în vigoare decât în 22 februarie 1927, la trei luni după moartea lui J. Browning.
J.M.Browning moare în 1926 în biroul său de la fabrica belgiană înainte să-și vadă creația care a devenit o legendă și care va egala renumele lui 1911A1. El va stabili definitiv standardele pentru armele din categoria sa.
HP-ul a fost lansat pe piață și a fost vândut în mari cantități la diverse țări. FN a început cu livrarea a 1 000 de HP-uri Belgiei în mai 1935. Pentru a marca evenimentul pistolul a fost denumit „Model 1935”. China, Peru, Lituania și Estonia au urmat calea deschisă de Belgia în adoptarea lui HI Power. Se pare că și Letonia ar fi cumpărat HP-uri, iar în septembrie 1939 1000 de bucăți sunt livrate Franței la numai câteva săptămâni de la începerea celui de-al doilea război mondial. Au urmat vânzări în prima parte a anului 1940 către Suedia și Finlanda.
La scurt timp după invadarea Belgiei în mai 1940 Germania ocupă fabricile FN și ocupanții rămîn acolo până la retragerea din septembrie 1944. În această perioadă FN produce aproximativ 319 000 de bucăți pentru armata germană. În afară de marcajele FN, pe armă apar mici poansoane „Waffenamt” (Ordonanță) și marcaje de control cu vulturul nazist cu zvastică și un cod numeric pentru a identifica unitatea de ordonanță. Nemții au folosit acest pistol ca înlocuitor al armei regulamentare și au desemnat-o „Pistole 640 (b)”. Primele pistoale fabricate sub ocupația germană aveau plăsele din lemn de nuc, înălțător tangențial și degajare pentru fixarea patului. Pentru ușurarea producției apar mai multe modificări. Unele pistoale nu mai au degajarea pentru pat dar păstrează înălțătorul tangențial. Specimene târzii ale producției de sub ocupația germană au plăsele din plastic maro și înălțătoare fixe. Siguranța automată de la încărcător și degajarea patului dispar. Calitatea fabricației nu a egalat-o niciodată pe cea dinainte de război.
Din februarie 1944 până în septembrie 1945 compania John Inglis Ltd. din Toronto, Canada a produs 151 800 HP-uri pentru guvernele chinez și canadian. Unele pistoale care au fost livrate armatei canadiene au dotat mai târziu trupele britanice. Saive și Rene Laloux, oficialii FN au acordat asistență tehnică firmei Inglis și au făcut posibilă începerea producției într-un timp relativ scurt. Cei doi fugiseră în Anglia la scurt timp după ocuparea Belgiei de către germani și făceau parte dintr-un mic grup în exil.
Prin intermediul lui Saive documentația ajunge la englezi care au predat-o mai departe firmei canadiene John Inglis Co. din Toronto În timpul exilului conducerea FN s-a luptat cu guvernul britanic pentru menținerea licenței.
S-au produs două modele de bază ale pistolului Inglis. Cel timpuriu numit Nr. 1 Mk.I, avea înălțător tangențial reglabil de la 50 m la 500 m și degajare pentru pat. Denumirea lui comună a fost de „Pistol model chinezesc”.
A doua versiune, denumită Nr. 2 Mk I, cu toate că a fost în contractul canadian, a dotat atât trupele canadiene cât și pe cele britanice. Acestea avea înălțător fix așezat pe o ridicătură și plăsele din cauciuc dur negru. Poartă pe lângă serie, codul literal „T” care servește la identificarea contractului canadian. Pistolul Nr. 1 Mk.I a fost produs pentru China și are pe lângă serie și codul literal „CH”. Închizătoarele primelor HP-uri „chinezești” au marcaje în limba chineză care se traduc prin „Proprietate a Republicii Chineze”. Specimenele mai târzii nu mai au aceste marcaje. Exemplarele fabricate pentru Belgia aveau plăselele din lemn de nuc striate.
